A principesse Sichelgaite

Nicola Di Bartolomeo da Foggia, Sichelgaita, Duomo di Ravello

da “A VOCAZZIONE”

di Ennio Abate

Lo so, abuso della pazienza degli italianofoni. E quelli che ancora oggi usano il dialetto salernitano-napoletano forse faticheranno a decifrare questo mio, di memoria e scritto. Eppure la soddisfazione di raccontare la storia della Principessa Sichelgaita come se quelli che parlavano in dialetto con me quando ero ragazzo potessero ascoltarmi me la prendo.[E. A.]

Ca abbasce, ao Sud e l’Italie, attuorne all’anne Mille scennetere ‘sti Nurmanne.

Ma a Salierne quanne arrivarene?

Serice [16] anne roppe o Mille. N’arrivarene na quarantine e facettere fore e sarracine, ca rumpevene e palle ao principe e Salierne, Guaimarie quarte. Uè che nomme, eh! Sta cosa a sapimme pa vocche e nu cruniste, ca ere monache a Monteccassine e se chiamave Amate.

Ma simme sicure sicure?

No, nun putite mai esse sicure! Pecché n’atu storiche, Guglielm’e Appul’e, invecie, rice ca sta bande e Nurmanne se rettere ra fa cu nu principe e Bari, nu certe Melo. Pe fa fore e Bizantine ca cummannnave ‘n Puglie.

E allore?

E allore na cose è certe: ca sempe chiù bande e Nurmanne scennetter’e a Sud pe se fottere terre e femmen’e.

Ma quann’arrive a parlà e ‘ sta Sichegaite?

Chiane, chiane! A Storie nun corre. T’aggia fa capì o no ca sti mercenare Nurmanne, cumbattenne mo pe nu principe mo pe n’ate, arrivarene a cummanà pure addò sì crisciute tu. Nun te voglie annuià. Ma primme t’aggia ricere ca pure o Pape r’allore, Leone IX, vuttav’e l’uocchie su ‘stu Sud e l’Italie. E già! Pure isse pensave: “O Sud è mie e me lo gestische cu Die”. E allore facette n’esercite cu surdate imperiali, lungubarde e bizantine. Troppe tarde! E Nurmanne erene diventate già accussì forte ca o vincetter’e. E passamme a stu Guiscarde…

Ah, sì, chille astute e brigante…

… ca primme se mettette contre a Guaimaro IV e Salierne, servenne Pandolfo IV di Capua. Pò, n’anne roppe, siccome chiste nun n’ge rette nì castielle nì a mane ra figlia soie, se ne spusai n’ate, na cert’e Alberada, ca ere pur’esse normanne e figlie e nu conte.

E a che anne simme?

Stamme parlanne e fatt’e capitat’e o 1040 o o 1050, eh! Sti Nurmann’e già cummannavene sule lore su tutte e terre pugliese e campane. E se vulevene arraffà pure a Sicilie. E fu allore ca stu Giuscarde venett’e a sapè e‘sta Sighelgaita e Salierne. E subite sa vulette spusà.

Pare ca ricette : “è giunto a me ed alla mia gente la fama di donna avvenente, saggia, pudica e religiosa: sarà grande onore e gioia per il Popolo normanno vederla sposa e signora del suo duce”.

Sichelgate allore teneve ventidue ann’e. E sempe o cruniste e Muntecassine riceve e solite cose ca ricevene prievete e muonece: ere “ nobile, bella e saggia e onesta, pudica, virile nell’animo e provvida di saggi consigli”. A stess’a cose pare ca a riceve pure Romualdo, o Primate, ‘inzomm’e o vescheve chiù vescove e Salierne.

Azz! Che femmene!

Ma vui ce cririte ca ere sulament’e a bellezze e Sichelgaite ca attizzav’e o Guiscarde? Eh, no! Chille se vuleve arraffà tutte e terre ro Principate longobarde e Salierne, ca mo, muorte Guaimarie – e simm’e ao 1052 – ere cummannate ra o figlie, Gisulfe II. Fatte stà ca, siccome e duie frate e Sichelgaite stu matrimonie nunn’o vulevene, s’inventarene scuse. Primme ricetter’e ca o Giuscarde s’aveva divurzià ra Alberada. Po ca e casse ro Principate erene vote e a sora nun nge putevene ra manche a dote. Ma o Guiscarde nun sentett’e raggion’e e nge ricette:” E chi se ne fotte!

Pare ca ricette pure: A Sichelgaite ng’e dò ie e palazz’e e e terre chiù bell’e e tutt’a Calabrie”.

Fatte stà ca esse rimanett’e principesse longobarde e diventaie pure duchessa normanne. Chille erene e tiempe scufre scure ca se cuzzavene e corne Pape e Imperatore. E succerette ca proprie allore se mettettere nzieme na guagliottele giovane, ca ere quase na radical chic, e nu buzzurre terra terra, spietate e vugliuse.

E che succerette?

Stamme ao 1073. E Pape ere  Gregorio VII. E Imperatore ere Enrico IV . O prubleme ere (e è) sempe chille: “Cummane chiù io o chiù tu? Sta Sichegaite, ca veneve ra na dinastie longobarde e ca s’ere spusate o nurmanne Roberte o Guiscarde, ca pe s’acchiappà ‘sta figliola e o Principate e Salierne s’ere divorziate ra muglier’a, Alberada, nge scudellaie uno ropp’a nat’e otto figlie: Mafalda, Ruggero Borsa, Guido d’Amalfi, Roberto Scalio, Sibilla, Mabilia, Emma e Olimpia.

Ma primme e scudellà, che faceve, ra signurine, sta figliola?

Se ne steve dint’a nu munastere e Salierne vicin’a o Palazze. E là dint’e sturiave. Sturiave e classiche latine e greche e pure e Sacre Scritture. Ma, cumm’e si nun bastasse, s’appassiunaie pure ra merecine e re cose r’erboristerie, ienne appriess’e a na cert’a Trotula de Ruggero.

Ah, a matrona o a sora ca e femmeniste r’oggie anne tirate fore ra e scantinate ra storie fatte sule ra e maschie!

Sta Trotula ere n’ata femmen’e ‘nziste e ca capa fine. Tant’e ca faceve semp’e bella figure ogne vot’e ca parlava cu l’ati dutturun’i ra Scola medica salernitana. Putimme ricere pure ca era na trottole co ciervielle! O faceve girà veloce. E faceve girà pure e cirvielle fra gente attuorne a esse! Sichelgaite ra Trotula se m’paraie nu sacche e cose. Sapite che dicette chiù tarde ‘na cruniste bizantine, ca se chiamave pur esse Nannìne, cumm’a mamma voste, e e cognome faceve Comnena?

No, cose?

Ca Sichelgaite era «cumme a n’at’a Pallade. O forse na seconda Atena». C hill’erene e paragone e mode a chilli tiempe! Sti signurun’e e ‘ste signurone istruite stevene tutt’e a fantasticà ‘ncopp’o ao munne antich’e. E cde tenevene a sumiglià ae divinità pure si s’erene cristianizzate. Ma, ment’e Sichelgaite sturiave n’santa pace, che te succerett’e? Nu iuorne, 3 giugne 1052, arrivaie na brutta nutizie: na bande e ‘amarfitane e bizantine hanne accise a papà vuoste, hann’accise o Principe e Salierne! Anze quacchune rice cha, ra na feneste addo’ stev’affacciate, Sichelgaite verett’e cu l’uocchie suoie ca o accirevene n’coppa o puorte e Salierne.

Povera guaggliottole! Che dulore. Pure si ere principesse e steve cui signuruni, chest’e me rispiace…

E cumme si nun bastasse, a stessa bande r‘amarfitane e bizantine s’acchiappaie pure o frate suoie, Gisulfe II. E menu male ca nu zie lor’e, ca ere e Surriente, o tiraie fore ra e guaie. Stu zie pigliai pur’isse ‘n ostaggie e pariente e ‘sti congiurat’e amarfitane e bizantine ‘. E,facenne o guappe, ricette: E faccie turnà a case sule quanne lasciate turnà addò me Gisulfe II. E chilli tiempe – ma oggie è diverse?- e ricch’e putenti (e fetient’e!) ievene pe spiccie.

Ie saccie ca at’i guaie arrivarene a Sichelgaite proprie ra stu frate. Ma che tipe ere?

Tante Sichelgaite ere na femmen’a toste e fine e cirvielle, tante o frate ere na capa tost’e ma senza cirvielle. Pe isse, primme ma pure roppe o matrimonie ro Guiscarde ca sora soie Sichielgaite, e Nurmanne erene barbare, piezz’e merde. Nunn’e suppurtave proprie. E Sichelgaite cu ‘sta spine rint’o o core – mo cumme faccie pe nu fa ‘ntuzzà frateme cu mariteme, e Nurmanne cue Lungubarde? – capette ca s’avev’e ‘nturtà o marite. O Guiscarde ere sì furbe cumm’a na vorpe e pure curaggiuse cumm’a nu lione ma, quanne faceve politiche, ieve pur isse spiccie spiccie.

E allore che facette Sichelgaite?

E allore, na notte, rint’ao liette Sichelgaite ng’e facette nu ragiunament’e: “Siente a me, Guiscà. Si vuò cuntinuà a cummannà, nun t’appuggià all’Imperatore tedesche. Chille sta troppe luntane. Chille a questione meridionale noste manche ce penz’e. Mettimece co Pape. Faie pace cu isse. E lascia fa a me o riest’e. N’ge mette ie na bona parole. Ca pozze move nu cugine mie, l’Abate Desiderie, ca stà a Montecassine. E accussì, cunsigliate ra sta mugliera r’ore, o Guiscarde facette ‘sta pace co pape r’allore, Niccolò II. Guiscarde mo ere nu Duche, teneve sott’a isse Puglie e Calabrie e puteve stà chiù tranquille. E cu a benedizzione ro Pape se putette piglià pure a Sicilie.

E cheste succereve proprie quanne Sichelgaite parturette o primmme figlie [ Ruggero Borsa]…

Avite capite? Già a chilli tiempe Sichelgaite ere na femmene politiche e pure mamme! Ma e mument’e e pace tra capatoste rurene poche! Specie si songhe signuruni. E accusì fernett’e ca, roppe nu poche, stu pape ‘ncazzuse cumm’ere Gregorie VII iettaie a scomuniche, ca ere na specie e curtellate spirituale, ncoppa a ‘Guiscarde. Ere o 1074. Ma Guiscarde se ne fregaie e se mettet’e assiem’a ao Basileus  e Bisanzi’e. E cu chiste facett’e pure nu patt’e pe fa nzurà na figlia soia, l’urtime, a chiù guagliuncelle, Olimpia, co figlie ro Basileus.

E po’, cumme si e guaje nu bastassere maie, ie saccie ca venette fore na questione e famiglie proprie tra Giuscarde e Sichelgaite.

Eh sì, o marite na sere, sempe ment’e se stevene pe curcà rint’ o liette, stavote ricett’e isse a mugliera, ca se steve p’addurmentà: “Sienteme nu poche, Sichelgà. Quanne ie more, ao poste mie, cummannerà Boemond’e, o figlio ca faciette cu Alberada”. Succerette nu miezze macielle. “Eh, no, eh! Ad cummanà addà esse o figlie mie! – ricette cu na voce e vipere Sichelgaite. E ra allore ‘ncumminciarene a litigà. E si amma crere a chelle ca rice l’ Historia Ecclesiastica  e n’atu cruniste, ca se chiamave Orderico Vitale, Sichelgaite, ca cunusceve – v’arricuordate? – l’erbe, avvelenaie o figliastre. Appene se n’accurgette, o Guiscarde s’incazzaie. A vuleve fa accire sta mugliera ca primme ere r’ore e mo era per isse cumm’a fierre. E allora Sichelgaite ricette: Aspiette!Mettimmece r’accorde, caiIe tenghe nu rimedie ca po sarvà a figliete! E tiraje fore na merecine pe fa svelena o figliastre. E però, primm’e ra cunsegnà, se facette promette ra Giuscarde ca l’erede aveva esse o figlie suoie, Ruggero Borsa. E o vincette n’ata vote.

E subite roppe ati guaje pa capa toste ro frate, Gisulfe II.

Proprie accussì. Chiste cummannave nu Principate suoie, ma nunn’o sapeve guvernà. E so facett’e fregà. Simme arrivat’e ao 1077, tant’e pe ce capì co tiempe ca scorre. E allore Sichelgaite ancore a raccumannà stu frate scapestrate ao marite. E o Guiscarde se facett’e addolcì n’ata vote. Rette a Gisulfo II chiù e mille bisanti r’ore. Nge rette pure o permess’e pe se ne ì addò cummanave pape Gregorio VII, ca a Gisulfe II o pruteggeve e o numenaie Governatore re terre ra Chiesa. Ma Gisulfe II mo miezz’ae longobarde passave pe na pecora nere. Troppe l’odiavane, pecché nunn’ere state capace e tené e Nurmanne luntane ra Salierne. E facett’a a fine e chille ca carene ‘n disgrazie. Primme se n’avett’e fuì a Capue, po’ a Rome. E po’ addò a sor’a soia Gaitelgrima, ca s’ere spusate co Conte Alfredo e Sarno. E pare ca cà murette o 1090 o o 1091.

Ma e tutt’o tirammoll’e: cummanne chiù ie o cummane chiù tu?

Simm’arrivate ao 1078. E o tirammolle ‘sta vote ere tra o Guiscarde e Gregorie VII. Pecché o Guiscarde, aprufittanne ca o Pape se stev’ a muzzecà cull’Imperatore Enriche IV, cercaie e s’arrafà a città e Benevente. O Pape nun nge verette chiù. Però nunn’ere chiù forte cumm’a primme e s’avette stà bbuone e s’avette mette r’accorde. E chiurette tuu’e dduie l’uocchie. E pò o Giuscarde ng’aveve fatte restaurà parecchie chiese e cunvente. E pe fa piacere pure a mugliere Sichelgaite, steve costruenne o Duome e Salierne. Alla fine o Pape o facette Principe e Benevento e nge levaie pure a scomuniche.

Ma venetter’ ancora tiempe e guerre.

Guerre luntane luntane. A Custantinopole, Michele VII Dukas ere carute pe na congiura. E ‘sti congiurate avevene chius’e rint’a nu cunvente proprie a figlia e Guiscarde e e Sichelgaite, Olimpie, chella ca s’aveva spusà cu Custantine, o figlie ro Basileus. Aprite ciele n’ata vote! Sichelgaite cunvencett’e ‘nquattre e quatr’otte o marite e o figliastre Boemonde a partì cu na flotte e nave pe fa na guerre. E ci iette pur’esse! E se rett’e ra fa nziemme all’ati guerriere maschie. Nge rett’e perzine curaggie quanne ‘sti guerriere pa fatiche se stevene ammuscianne.

A me anna ritte ca fu pure ferite ra na freccia a na spalla. E ca o 1081 vincettere na battaglie a Durazze, ca allore faceve parte ro Principate r’Albanie sott’e e Bizantine e stevene pe ghì in Macedonie. Ma arrivaie a nutizie ca Gregorie VII chiereve aiute.

Proprie accussì. Ere sempe chillu cacacazz’e e l’Imperatore Enrico IV ca o minacciave n’ata vote. Allore o Guiscarde ricette ao figlie Boemonde: Piensece tu a cuntinuà a guerre, io torne in Italia pe tirà fore o Pape rae guaie. E accussì sbarcaie a Otrante e arrivaie a Rome ca ere assediate ra e tedesch’e. Ce trasette a maggie 1084 cu n’esercite e seimile cavaliere e trentamile surdate a piere e facetta na strage. Tiraie fore o Papa, ca s’ere asserragliate a Castelsantangelo e so purtaie a Salierne, ca Rome ere distrutte.

Ma mo pe stu Pape, ca ere state accussì potente e ca aveve pigliate a pescie nfaccie l’Imperatore Enriche IV a Canossa, ere arrivate a fine ra carrier’e.

Sì, fenette triste triste in esilie. E menu male ca a Salierne truvaie Sichelgaite, ca o trattaie ancore cumme si fosse nu Pape veramente Papee forte. E po cunsulà nu poche, nge facette cunsacrà o Duome e Salierne, ca mo ere finite. Po ancore guerre, sempe guerre e lutte, sempe lutte. Sichelgaite turnaie nat’a vote co marite in Oriente – ottobre 1084 – cu n’ata flotte sempe pe ì a liberà Olimpia. Ma a Storie rutulave sempe ‘n peggie. Scuppiae n’epidemia e murettere chiù e diecimile surdate. A maggie ro 1085 a Salierne, rint’ao Cenobie e San Beneritte murette Pape Gregorie VII. Duie mise roppe, a metà luglie, a Cefalonie, murette pe nu cuntagie pure Roberte o Guiscarde. E surdate senza iss’e nun vulettere chiù cumbattere e se ne turnarene arrete. Quanne sbarcarene ‘n Puglie cu Guiscarde muorte, nge pigliarene o core fra o piette e o facettere seppellì a Otrante. Po pigliareno o riest’e e o mettetter’e rint’a n’ata chiese ra Badia ra santissima Trinità a Venosa. Sichelgaite ere disperate. Avette pure n’atu lutt’e. Murette o Primate Alfane I, ca ere omme e scienze e letterate, ma ere pure n’amiche, nu parente, nu longobarde; e nge faceve pure ra cunfessore e padre spirituale. Se rette ra fa pe sistemà o figlie Ruggero Borsa, ca ncumengiaie a guvernà o Ducate e Salierne ‘nzieme a ess’e. Ma erene l’urteme iuorne e ‘sta principesse. E ricene ca e passaie preganne o facenne visite a Badie e Cava de’ Tirreni. E ca se ne murette a marze. O iuorne 27 ro 1090. E primme e murì ricette a sora soia, Gaitelgrima: Famme seppellì a Montecassine. E chella accussì facette.

Che brutta fine!

2 pensieri su “A principesse Sichelgaite

  1. Lettura impegnativa, ma questo dialetto, vero o no che sia, ha meno suoni consonantici dell’alfabeto italiano mi pare. E più variazioni vocaliche delle “e” e delle “a”. La principessa era una tosta, attiva e decisa. Fibra forte. Soggetto che si imponeva, anche nel tempo.

  2. Nel marzo del 1090 Sichelgaita si trovava a Cetraro, doveva recarsi a Tropea per sistemare, con il Vicario di Cetraro alcune donazioni. Il 27 marzo morì in Cetraro, presso il Palazzo del Vicario che l’abate di Montecassino aveva fatto costruire. la Duchessa nel 1086 aveva donato Cetraro all’abate di Montecassino Desiderio futuro Papa Vittorio III.

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *